Pygmalion. Cica se spune, conform acestui mit, urmatorul lucru: cu cat ai mai multe asteptari de la un om, cu atat e mai probabil ca ei sa se ridice la nivelul acelor asteptari.
In fotosinteza cu fraza de mai sus e si faptul ca daca vrei ca oamenii sa aiba rezultate mai bune, trebuie sa te astepti la asta de la ei. Cu toate astea parerea mea este ca exista limitari la aceasta teorie.
Ca sa fiu clar, teoria vine de la niste profesori care au spus urmatorul lucru: cu cat ai mai multa incredere intr-un elev, cu atat el este mai probabil sa aiba rezultate academice mai bune. Acest lucru nu se aplica in toate situatiile si mai ales cand este vorbim de situatia inversa, cand un elev are asteptari si incredere ca profesorul lui va avea rezultate mai bune atunci cand el ii spune si crede in asta.
De ce cred ca se intampla acest lucru? Am stat si m-am gandit referitor la problema si imi dau seama ca oamenii cred intotdeauna ca ceva bine se va intampla in viitor chiar daca acest lucru este improbabil. In aceeasi ordine de idei, oamenii vor sa creada in alti oameni care sunt mai bine plasati social decat ei cum ar fi politicienii, managerii, primarii, parintii si se conving treptat ca acesti oameni vor fi intruchiparea sperantelor lor...pentru ca ei sunt acolo, acolo sus si ei pot.
Tot in timpul introspectiei, mi-am dat seama ca acest lucru nu functioneaza in acest sens. Nu functioneaza de la cel mic la cel mare, de la cel care e idealist insa nu conoaste la cel care nu cunoaste deloc dar are pozitia din care poate sa schimbe lumea. De ce? Am putea sa pune ca e simplu, dar nu e chiar asa de simplu. Nu vreau sa spun ca omul in care multimea isi pune sperantele nu vrea sa se autodepaseasca, sa fie intruchiparea sperantelor multimii, nici pe departe. Spun doar ca el nu poate fara un mentor, fara o idee care sa il calauzeasca, fara o imagine a lumii pe care vrea sa o cladeasca. Si aici, cei mai multi oameni care sunt in fruntea altor oameni.... se opresc. Si dezamagesc. Au puterea dar nu si intelepciunea si seninatatea sa inteleaga ce e mai bine pentru cei care cred in ei. Si dezamagesc.
Pygmalion functioneaza cu oamenii care sunt slabi, pot sa se intareasca si au pe cineva care e deja puternic si crede in ei. Functioneaza cu oameni care fie au fost zdorbiti si niciodata nu s-au ridicat, fie cu cei care nu au vazut niciodata cum si nu au schimbat niciodata in vreun fel lumea. Nu are sens ca un idealist sa creada intr-un om zdrobit de vremuri, sa continue sa spere ca acela care este pus sus, cu toata bunatatea si intentiile pozitive pe care le are, va reusi sa fie portretizarea sperantelor lui. Pentru ca nu se va intampla. Omul care a urcat in varf si nu stie in ce directie sa priveasca, nu stie in ce parte ii este aratat viitorul, va da gres mai devreme sau mai tarziu, inevitabil. Si cei pe care s-a "sprijinit" sa ajunga sus, cei care cred in el, se pierd impreuna cu el.
Revenind la real, la palpabil, omul este nimic mai mult decat ceea crede cel mai puternic om ca poate fi. Asa am evoluat si asa vom evolua gasind pe cineva care sa creada in tine...sau pe cineva care sa iti spunc ca nebunia ta este realitatea lui (pentru ca el este mai nebun decat tine).
Cu drag, spor la viata!
Cu cat crezi mai mult ca oamenii deasupra ta se vor dovedi la fel de puternici ca tine, cu atat este mai probabil ca ei te vor dezamagi.
In fotosinteza cu fraza de mai sus e si faptul ca daca vrei ca oamenii sa aiba rezultate mai bune, trebuie sa te astepti la asta de la ei. Cu toate astea parerea mea este ca exista limitari la aceasta teorie.
Ca sa fiu clar, teoria vine de la niste profesori care au spus urmatorul lucru: cu cat ai mai multa incredere intr-un elev, cu atat el este mai probabil sa aiba rezultate academice mai bune. Acest lucru nu se aplica in toate situatiile si mai ales cand este vorbim de situatia inversa, cand un elev are asteptari si incredere ca profesorul lui va avea rezultate mai bune atunci cand el ii spune si crede in asta.
De ce cred ca se intampla acest lucru? Am stat si m-am gandit referitor la problema si imi dau seama ca oamenii cred intotdeauna ca ceva bine se va intampla in viitor chiar daca acest lucru este improbabil. In aceeasi ordine de idei, oamenii vor sa creada in alti oameni care sunt mai bine plasati social decat ei cum ar fi politicienii, managerii, primarii, parintii si se conving treptat ca acesti oameni vor fi intruchiparea sperantelor lor...pentru ca ei sunt acolo, acolo sus si ei pot.
Tot in timpul introspectiei, mi-am dat seama ca acest lucru nu functioneaza in acest sens. Nu functioneaza de la cel mic la cel mare, de la cel care e idealist insa nu conoaste la cel care nu cunoaste deloc dar are pozitia din care poate sa schimbe lumea. De ce? Am putea sa pune ca e simplu, dar nu e chiar asa de simplu. Nu vreau sa spun ca omul in care multimea isi pune sperantele nu vrea sa se autodepaseasca, sa fie intruchiparea sperantelor multimii, nici pe departe. Spun doar ca el nu poate fara un mentor, fara o idee care sa il calauzeasca, fara o imagine a lumii pe care vrea sa o cladeasca. Si aici, cei mai multi oameni care sunt in fruntea altor oameni.... se opresc. Si dezamagesc. Au puterea dar nu si intelepciunea si seninatatea sa inteleaga ce e mai bine pentru cei care cred in ei. Si dezamagesc.
Pygmalion functioneaza cu oamenii care sunt slabi, pot sa se intareasca si au pe cineva care e deja puternic si crede in ei. Functioneaza cu oameni care fie au fost zdorbiti si niciodata nu s-au ridicat, fie cu cei care nu au vazut niciodata cum si nu au schimbat niciodata in vreun fel lumea. Nu are sens ca un idealist sa creada intr-un om zdrobit de vremuri, sa continue sa spere ca acela care este pus sus, cu toata bunatatea si intentiile pozitive pe care le are, va reusi sa fie portretizarea sperantelor lui. Pentru ca nu se va intampla. Omul care a urcat in varf si nu stie in ce directie sa priveasca, nu stie in ce parte ii este aratat viitorul, va da gres mai devreme sau mai tarziu, inevitabil. Si cei pe care s-a "sprijinit" sa ajunga sus, cei care cred in el, se pierd impreuna cu el.
Revenind la real, la palpabil, omul este nimic mai mult decat ceea crede cel mai puternic om ca poate fi. Asa am evoluat si asa vom evolua gasind pe cineva care sa creada in tine...sau pe cineva care sa iti spunc ca nebunia ta este realitatea lui (pentru ca el este mai nebun decat tine).
Cu drag, spor la viata!
Cu cat crezi mai mult ca oamenii deasupra ta se vor dovedi la fel de puternici ca tine, cu atat este mai probabil ca ei te vor dezamagi.
No comments:
Post a Comment