Gonzo

Am reusit, aseara, dupa niste sfortari supraomenesti sa ajung la un film, de fapt un documentar care a rulat la Cinema Studio in cadrul festivalului de film B-EST. Eram intr-o stare de oboseala accentuata, si inainte de film am apucat sa trec impreuna cu insotitoarea mea pe la Sala Dalles, la targul de carte Kilipirim. Nu o sa povestesc acum despre targul de carte, oricum ajunsesem tarziu, pe la 19:40 si ora de inchidere era 20:00, nu, important este documentarul pe care l-am savurat cu o placere nebuna.

Reticent la filmele ce se proiecteaza in cadrul diferitor festivale de film (nu sunt un consumator profesionist), si cu imaginea filmului Haotica Ana intiparita in memorie (daca auziti de acest film nici nu va deranjati sa intrebati despre ce e), m-am incapatanat sa vad acest film. Nu aflasem nimic inainte, era o intalnire oarba (la fel ca si cu Haotica Ana) si presupuneam ca o sa plec acasa obosit, injurand si dezamagit de cele 2 ore pierdute.

Dar nu...

Documentarul a inceput oarecum comercial si extrem de incosistent, cu actorul Johnny Depp citind dintr-o carte pasaje care izbeau si uimeau, subiectul era reprezentat de autorul acelor pasaje...Hunter S. Thompson, cel care a creat stilul jurnalistic numit azi gonzo (bizar, neconventional, oarecum nebunesc). Nu o sa incerc sa fac o critica a documentarului, am ramas influentat de modul de abordare a vietii pe care Thompson il avea in acele vremuri de clocot si zbatere pentru natiunea americana (anii '60-'70), o sa incerc sa povestesc lucrurile care m-am atins pe mine.

Hunter a inceput prin a scrie eseuri scurte pe care le trimitea la diferite reviste, de care era de obicei refuzat, avea un stil care nu era acceptat in acele vremuri, o abordare brutala, fara urma de remuscare sau indoiala, conceputa din radacini cu un subiectivism care nu se putea observa la citirea articolelor. Avea un still savuros, critic, nonconformist dar cuvantul care l-ar descrie cel mai bine e brutal...

Omul a ajuns un simbol al Americii, al libertatii si al visului american prin duritatea cu care analiza intamplarile in care era cu adanc implicat. San Francisco, orasul in care si-a trait marea majoritate a vietii era in mijlocul luptelor pentru drepturile civile ale minoritatilor de culoare ale liberatilor etnice si politice. El a fost in mijlocul tuturor luptelor de strada si straduintelor studentilor de a scoate la iveala un nou mod de a trai visul american.

Din ce am vazut in documentar, nu imi pot imagina ca un om cu toate facultatile mintale sa faca ceea ce a facut acest scriitor:
- a consumat droguri si alcool in majoritatea timpului, la volan, la conferinte, la intalniri, la interviuri...
- a trait vreme de un an printre membrii bandei de motociclisti Hell's Angels, band, drogandu-se si traind la limita legii impreuna cu acestia
- a candidat la functia de serif al orasului Aspen, promitand sa ieftineasca drogurile, alcoolul si sa permita orice forma de libera exprimare, pierzand la o centima
- a observat atent campaniile electorale in urma carora au fost alesi JFK si Nixon

...si multe alte lucruri care nu am reusit spre rusinea mea sa le retin, din mijlocul carora elabora articole intr-un stil nemaivazut pana atunci de catre americani.

Omul s-a zbatut intre realitatea care il sugruma si idealismul care ii domina convingerile. Viata lui, asa cum a fost prezentata in documentar, am perceput-o ca un fel de mutilare a unui om care era construit in esenta din idealism, libertate si progres. Dupa mine, toate actiunile lui, au fost niste actiuni ale unui nebun dupa conceptiile comune, dar ale unui neputiincios pentru universul in care isi construise el ideea de libertate si idealul american. A luptat in toate modurile la care s-a putut gandi pentru neingradirea drepturilor cetateanului american, pentru incetarea razboiului din Korea si incetarea manipularii cetatenilor americani de catre cercurile de producatori de arme care ajunsesera sa conduca statul american si sa il influenteze pe presedinte.

S-a vazut invins in momentul in care JFK a fost asasinat la un an si jumatate de la preluarea mandatului, s-a vazut invins cand Nixon l-a invins pe McGovern si a devenit presedinte, s-a vazut invins cand Bush, a castigat in 2000 alegerile si s-a sinucis la 60 de ani, lucru pe care il prevestise inca din tinerete.

Am ramas impresionat de faptul ca a luptat impotriva manipularii, ipocriziei, rautatii si incompetentei cu o totala nebunie, scrierile sale fiind niste caricaturi lugubre are societatii politice americane.

Intr-un final a refuzat sa mai lupte, lipsit fiind de insipiratie si doborat fiind de celebritatea care ii furase ineditul si savoarea articolelor si cartilor sale. A devenit din cauza articolelor sale victima propriului sau travaliu jurnalistic dar mai ales de viata.

Nu stiu daca lumea in care traim ar fi mai buna sua mai rea cu mai multi oameni ca el, dar stiu ca a incercat si a reusit sa schimbe ceva in perceptia si actiunea oamenilor, a reusit sa mobilizeze multimea sa ia atitudine si a reusit sa uneasca multimea sa viseze la o societate condusa de idealurile lui.

Va recomand cu caldura acest documentar.